Slowly dying...

You rise me up towards the sky with just one single smile. You slowly kill me when you leave, chasing your shadow. You make my heart beat faster when you're next to me, you melt me just like ice.

You kill me bit by bit when you ignore me, pretend that you don't care, you break my heart. You make me feel alive when you're in my dreams. And i slowly die when morning takes you away. I live with you, with each breath you take.

I live and die thousand times when you're away. I live and die again and again, here without you...

Ganduri...

Nu stiu sa spun vorbe marete
Si nici idei sa infloresc,
Nu-s jocuri de cuvinte sau anagrame de amor.

Nu-s minciuni scrijelite
Pe scoarta unui gand de-al meu
Si nici iluzii adunate,
In randuri scrise de-un copil.
E gandul meu azi pentru tine
Si-un strop din suflet in care te pastrez
Ascuns, tacut cu mine.

Nu stiu sa-naripez vise
Si totusi cred in ele
C-or sa zboare intr-o zi
Si cred in tine,
Si-n sufletul tau cald
De dulce muritor.

Si te iubesc, sa nu crezi ca-i minciuna,
Esti sufletul meu drag
Si omul la care m-as intoarce tot mereu.
Adorm cu tine-n gand
S-as adormi asa pe veci,
Doar ca sa nu te pierd din visul meu.

Si de ti-e drumul greu,
Si-ti pierzi increderea in tine,
Sa nu uiti niciodata ca nu esti singur,
Ma ai pe mine, ascunsa-n gandul tau...

Doua brate....

Alergam uneori, ne numaram pasii, dansam printr-o ploaie de vise, iluzii, secunde… uitam incotro mergem si ce cautam.
Ne oprim in loc, rataciti, fugitivi, si-apoi plecam iar la drum.
Speram la o scurtartura ce are sa ne duca inapoi acasa, in siguranta, neatinsi, intregi.

Cu sufletul in palme, ne ferim de ploi, de vant, de furtuni, de cuvinte.
Visam ca dincolo de usa armurii noastre sunt doua brate in care fugim de lume, de noi…. Ne cuibarim increzatori ca n-are sa ni se intample nimic rau, acolo suntem noi…dezgoliti, curati, frumosi, urati…
Doua brate ce stiu cand sa-ti dea drumul sa zbori, ce nu au sa te stranga niciodata prea tare sau sa te azvarle vreodata prea usor...

Un nou inceput...

Poate unele lectii ce ti le da viata, dor pana in maduva oaselor, si-ti bantuie neincetat trupul, poate fiecare strop de lacrima ce ai varsat-o ar fi fost un ocean astazi... Poate ca iubirea e acel sentiment ce te ridica salbatic la cer, iti da aripi si atunci cand crezi c-ai invatat zborul, iti frange aripile si te arunca la pamant... Sau poate e ploaia de vara ce-ti scalda trupul in mii de miresme colorate in caderea ei... Si totusi, te scuturi de trecut, de lacrimile ce-ti zac adormite pe chip... Si iubesti din nou. Fiecare sfarsit are un nou inceput...

Be here for me...

I'm not perfect, and i don't even wanna be... i'm just human with a soul within, with illusions and hopes, with feelings and thoughts, with fears and broken dreams. I'm just me, the way i am... i'm not just the face that you see, that's much more hidden there within... don't leave me when i most need you, just be there to hear you speak, to listen to your heartbeat, to feel your skin. Don't turn your back when i need you to be here next to me, to give me strength when i feel weak, to make me smile when rains inside... don't want to close my eyes and wake up alone, i want you to just be here...can you be here for me?!

Snowflake...

Vreau sa ninga cu fulgi mari de nea, sa stau ca un copil cu nasul lipit de geam, sa le privesc dansul, cum imbratiseaza aerul, sa gust tacerea, sa-nghet in mine acele amintiri ce mi-au tresarit candva in suflet, ce mi-au scaldat inima de bucurie.
Sa prind cu privirea fiecare fulg ce se loveste de geam. Intind mana sa-l ating, pentru o clipa era acolo,incremenit in fata mea, dar a disparut, s-a topit inainte sa-l prind in palme.
Si viata, acum e aici, inghetata inaintea ta, te asteapta s-o traiesti, s-o simti, s-o gusti, dar piere imediat ce i-ai intors spatele, intr-o secunda o poti pierde, fara sa o poti opri, fara sa o mai gasesti printre miile de fulgi topiti la picioarele tale.
Traieste, viseaza, iubeste, simte fiecare strop din viata, atunci cand o ai in fata ta, cand poti intinde palmele s-o atingi, inainte sa piara ca un fulg ce s-a topit pe buzele unui strain...

Intrebari in tacere...

Ai ascultat vreodata ploaia, ai privit-o cum saruta pamantul?
Ai stat vreodata amortit in tacere, ascultandu-ti doar bataile inimii, ai privit cum iti pulseaza viata prin vene?
Ai pasit vreodata in intuneric fara sa-ti fie teama ca ai sa te pierzi, ca ai sa uiti drumul inapoi catre tine? Ti-ai privit vreodata chipul, ti-ai vazut sufletul intr-o simpla privire?
Ai avut vreodata puterea sa zambesti cand erai scaldat in durere?
Ai asternut vreodata pe-o foaie simple cuvinte, carora apoi sa le dai viata?
Ai visat cu ochii deschisi, ai crezut in tine c-ai sa poti inaripa vise?
Ai indraznit sa fii mereu tu, dezgolit de minciuna?
Sa fii acelasi mereu, acela ce sta neclintit in furtuna?