Alergam uneori, ne numaram pasii, dansam printr-o ploaie de vise, iluzii, secunde… uitam incotro mergem si ce cautam.
Ne oprim in loc, rataciti, fugitivi, si-apoi plecam iar la drum.
Speram la o scurtartura ce are sa ne duca inapoi acasa, in siguranta, neatinsi, intregi.
Cu sufletul in palme, ne ferim de ploi, de vant, de furtuni, de cuvinte.
Visam ca dincolo de usa armurii noastre sunt doua brate in care fugim de lume, de noi…. Ne cuibarim increzatori ca n-are sa ni se intample nimic rau, acolo suntem noi…dezgoliti, curati, frumosi, urati…
Doua brate ce stiu cand sa-ti dea drumul sa zbori, ce nu au sa te stranga niciodata prea tare sau sa te azvarle vreodata prea usor...
