
Doi ingerasi pluteau incet pe-o raza catre soare
Si se priveau timid far' de-ncetare,
Dar nu stiau motivul si n-ar fi dorit
Sa-noate asa in nestiinta.
Cel mai strengar si mai voios,
Se-apropie incet
Si cu caldura ii sopti frumos:
"Dar ce draguta esti, mai ingeraso!"
"Pai sunt, asa mi-e soarta data!"
"Si ce privire, de parca ai zambi dintr-o clipire."
"Si ce-ai vrea sa spui? Ca nu zambesc frumos?"
"Ba nu-i asa, eu chiar ma minunam
de-a-ti chipului sclipire
Si ma-ntrebam de-ai vrea
Cu mine-n zari sa zbori,
Sa-mi fi consoarta si lumina,
Caci trupul din soare parca-ti este frant
De zici ca-i orbitor.
Sa ne-alergam prin nori,
Cu roua azi sa ne scaldam
Si de-ai dori mai draga
Sa-mi dai raspunsu' acu' de-ndata
Caci sufletu-mi tremura de nerabdare
Si-as vrea, de-ai vrea, sa zici ca da!"
"Pai scumppul meu, la cat esti de dragut,
M-ai fermecat si chiar de-as vrea,
Nu voi putea sa te refuz.
Dar cum vei dovedi
Ca tot ce spui nu-i falsitate?"
"Cum as putea sa mint?!
Poftim, simte si tu cum inima imi bate
De zici ca acu' sare sa vina in a ta cale
Si sa-ti sarute ale tale aripioare,
Sa-ti atinga pletele, franturi de raze,
de lumina, de visare.
Dar nu ma mai perpeli asa,
De zici ca-n iad am mers
Si trupul de cenusa-mi este ars,
Asculta aici ce spun,
Ca nu-i minciuna!"
"Ei bine, sa zicem ca te cred
Si cu tine am sa merg."
Asa plecara amandoi,
Ca doua picaturi de roua
Se-asemanau
Si zi de zi prin nori pufosi
Se ascundeau.
Si-asa povestea s-a sfarsit,
Cand ei iubire vesnica din suflet si-au promis.
Poate si azi ii mai zarim
Cand dupa raze ne pandesc.
Poate ar trebui sa-i imitam
Si aripi sa ne zugravim,
Sa fim un strop din ce sunt ei,
Plini de iubire si tandrete,
De gingasie si speranta.